Alb

Marti, 25 Iunie 2019

Toata lumea a scris deja despre trecerea Papei Francisc prin Romania. S-au intamplat lucruri frumoase, zilele trecute, in tara, pe marginea acestei intalniri. Si, cum mi-am dorit sa am si eu cateva fotografii cu papa, facute in Romania, mi-am decis locul unde sa ma intersectez cu suita sa: Sibiu, plecare – aparent nimic spectaculos. Dar […]
The post Alb appeared first on Presa Oradea.
 Toata lumea a scris deja despre trecerea Papei Francisc prin Romania. S-au intamplat lucruri frumoase, zilele trecute, in tara, pe marginea acestei intalniri. Si, cum mi-am dorit sa am si eu cateva fotografii cu papa, facute in Romania, mi-am decis locul unde sa ma intersectez cu suita sa: Sibiu, plecare – aparent nimic spectaculos. Dar nu caut spectacolul. Si, chiar de va mira, articolul asta nu este in primul rand despre papa si vizita lui, ci despre o mica margine din tot ce a fost - despre cum a fost. Dintr-un anume unghi.
Scriu de niste ani buni despre Biserica Catolica din Romania, din lume. Nu din postura unui credincios ci din aceea a unui jurnalist interesat de lucrurile importante ale societatii. De cele esentiale. Mi-am ales, ca specializari, pe ultimele doua decenii ale mele de presa, din aproape trei, medicina. Apoi cultele. Sigur, as fi preferat scoala. Dar asa s-au asezat lucrurile. Dadusem cu nasul in mai multe mizerii, aici, in lumea cultelor, si, incercand sa vorbesc despre ele, chiar sa le asez, m-a frapat acest razboi evident, chiar daca mocnit, dintre ortodocsi, cei majoritari, si confratii lor. Si toti confratii lor. Catolici, reformati, evanghelici, unitarieni, neoprotestanti (la ultimii ma pricep mai putin).
Au urmat zeci, sute de articole, mii de pagini. Am facut cursuri, am citit istorii, am cautat marturii care sa ma faca sa inteleg cum se pot, inca, toca intre ei, zambind, crestinii Romaniei. Am publicat de curand cinci volume numai despre Biserica Catolica. Apoi a venit papa. Era firesc sa fiu pe undeva, pe acest drum, Bucuresti -Iasi - Sumuleu - Blaj -Sibiu – o pereche de ochi, un aparat de pozat, o inima din multime. Am fost.
Si totusi, dupa atatia ani, dupa atata timp petrecut alaturi de credinciosi de felurite denominatii, inca nu inteleg. Nu inteleg cum de nu e loc pentru toata lumea sub soare. Cum de se mint si se scuipa ,,fratii"-ntre ei, mimand, de toate partile, o buna-ntelegere, cand e nevoie. Cum se fac catehezele, cand rezultatul e ura de-aproape, nu dragostea. Cum isi inchipuie toate aceste biserici ca vor putea merge mai departe, cand nu pot sa imparta in primul rand intre ele decenta.
Da, vizita Papei Francisc m-a facut sa ma gandesc iar la toate acestea. Si sa caut raspunsuri. Dincolo de cele oficiale, de ghirlandele de flori si de steguletele fluturate a pace.
Pestii se imput de la cap. Vladici, atitudinile lor, minciuna lor. Am avut in fata, pe plan national vorbind, doi capi de biserici - una cu raspandire planetara, cealalta, acoperind un stat, si, cata, ceva si dincolo de marginile lui. Ce e de spus, dupa tot ce a avut loc? Concluzia mea e ca totul a curs intr-un fel de dubla ipocrizie a binelui. Unul din capi mimand ca nu reprezinta o institutie vinovata de furt, fata de credinciosii celuilalt, si de nenumarate asupriri, iar celalalt mimand ca a uitat. Pentru ca toate sa iasa bine. Cat de mult se poate trece cu vederea, pentru bine? Nu stiu. Probabil, mult. Doar scopurile ,,uituceniei" sunt diferite. Ceea ce ii si diferentiaza pe cei doi care s-au intalnit aici. Major.
,,Ala"
Cand plec la Sibiu, o fac pentru ca am nevoie sa pastrez, in arhiva mea, poze cu Papa Francisc in Romania - sigur le voi folosi de mai multe ori. Il pozasem pe papa si la Vatican, de mai multe ori, chiar de foarte de aproape, dar voiam poze din Romania, si, desi poti cita si o alta sursa, e bine sa ai lucrul tau. Povestisem, de curand, la o lansare de carte de la Arad, despre greutatile unor astfel de zile, de fapt despre prima data cand l-am pozat pe Papa Francisc, despre o mica rebeliune a presei internationale, pentru a ni se asigura loc bun pentru pozat, despre cum am ajuns pe colonada lui Bernini si despre cum e sa-ti faci treaba cu enterocolita dureroasa. Care devine hemoragica - caz de Urgenta. Atunci cand ai timp pentru spital. Nu stiam ca si banalul Sibiu va fi aproape la fel.
Calcaneu fisurat - e o parte


Sursa: OradeaPress    Citeste mai departe »

Comentarii: